eroare
/e'ro̯a.re/Etimologie
Din franceză erreur < latină error, erroris.
Definiții
- cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală.
- falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ.
- diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eroare | erori |
| genitiv-dativ | erorii | erorilor |
| vocativ | eroare | erorilor |
| articulat | eroarea | erorile |