ermitaj
/er.miˈtaʒ/Etimologie
Din franceză ermitage.
Definiții
- (franțuzism) locuința unui eremit; (p.ext.) loc retras.
- mic palat izolat sau casă singuratică la țară.
- pavilion izolat în parcul unui castel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ermitaj | ermitaje |
| genitiv-dativ | ermitajului | ermitajelor |
| vocativ | ermitajule | ermitajelor |
| articulat | ermitajul | ermitajele |