erezie
/e.re'zi.e/Etimologie
Din franceză hérésie < latină haeresis.
Definiții
- doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă.
- (fig.) greșeală, eroare, rătăcire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | erezie | erezii |
| genitiv-dativ | ereziei | ereziilor |
| vocativ | erezie | ereziilor |
| articulat | erezia | ereziile |