eretic
/eˈre.tik/Etimologie
Din franceză hérétique, latină haereticus < greacă antică αἱρετικός (hairetĭkós), poate prin slavă (veche) eretikŭ.
Definiții
- (adesea adjectival) adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eretic | eretici |
| genitiv-dativ | ereticului | ereticilor |
| vocativ | ereticule | ereticilor |
| articulat | ereticul | ereticii |