erbiu
/'er.bju/Etimologie
Din franceză erbium, germană Erbium.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal din familia pământurilor rare, alb-argintiu, maleabil și ductil, cu numărul atomic 68 și simbolul Er.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | erbiu | — |
| genitiv-dativ | erbiului | — |
| vocativ | erbiule | — |
| articulat | erbiul | — |