epodă
/e'po.də/Etimologie
Din franceză épode < latină epodos.
Definiții
- (în teatrul antic) partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă.
- poezie lirică compusă din distihuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epodă | epode |
| genitiv-dativ | epodei | epodelor |
| vocativ | epodă | epodelor |
| articulat | epoda | epodele |