epiu
/eˈpiw/Etimologie
Din franceză épi.
Definiții
- dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epiu | epiuri |
| genitiv-dativ | epiului | epiurilor |
| vocativ | epiule | epiurilor |
| articulat | epiul | epiurile |