epitet
/e.pi'tet/Etimologie
Din franceză épithète < latină epitheton.
Definiții
- determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.
- calificativ elogios sau injurios dat cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epitet | epitete |
| genitiv-dativ | epitetului | epitetelor |
| vocativ | epitetule | epitetelor |
| articulat | epitetul | epitetele |