epitaf
/e.pi'taf/Etimologie
Din neogreacă επιταφιον (epitáfion), franceză épitaphe.
Definiții
- inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; (p.ext.) placă cu o inscripție funerară.
- poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane.
- obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epitaf | epitafuri |
| genitiv-dativ | epitafului | epitafurilor |
| vocativ | epitafule | epitafurilor |
| articulat | epitaful | epitafurile |