← înapoi la căutare

episilogismul

/e.pi.si.loˈʤis.mul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din episilogism.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru episilogism.

episilogism

/e.pi.si.lo'ʤism/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză épisyllogisme.

Definiții

  1. silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativepisilogismepisilogisme
genitiv-dativepisilogismuluiepisilogismelor
vocativepisilogismuleepisilogismelor
articulatepisilogismulepisilogismele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică