episilogism
/e.pi.si.lo'ʤism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză épisyllogisme.
Definiții
- silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | episilogism | episilogisme |
| genitiv-dativ | episilogismului | episilogismelor |
| vocativ | episilogismule | episilogismelor |
| articulat | episilogismul | episilogismele |
episilogismul
/e.pi.si.loˈʤis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din episilogism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru episilogism.