episcop
/eˈpis.kop/Etimologie
Din neogreacă επίσκοπος (epískopos) < latină episcopus.
Definiții
- grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie).
- aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
- dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | episcop | episcopi |
| genitiv-dativ | episcopului | episcopilor |
| vocativ | episcopule | episcopilor |
| articulat | episcopul | episcopii |