← înapoi la căutare

epilogul

/e.piˈlo.gul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din epilog.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru epilog.

epilog

/e.pi'log/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză épilogue < latină epilogus.

Definiții

  1. partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere.
  2. (fig.) sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativepilogepiloguri
genitiv-dativepiloguluiepilogurilor
vocativepiloguleepilogurilor
articulatepilogulepilogurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică