← înapoi la căutare

epilog

/e.pi'log/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză épilogue < latină epilogus.

Definiții

  1. partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere.
  2. (fig.) sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativepilogepiloguri
genitiv-dativepiloguluiepilogurilor
vocativepiloguleepilogurilor
articulatepilogulepilogurile

epiloga

/e.pi.lo'ga/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză épiloguer.

Definiții

  1. (v.tranz.) (rar) a încheia, a termina.
  2. (v.tranz.) a găsi de spus ceva în plus la orice.

Declinare

CazSingularPlural
verbepilogaepilogau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică