epileptic
/e.pi'lep.tik/Etimologie
Din franceză épileptique < latină epilepticus.
Definiții
- cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios.
- bolnavă de epilepsie.
Din franceză épileptique < latină epilepticus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epileptic | epileptici |
| genitiv-dativ | epilepticului | epilepticilor |
| vocativ | epilepticule | epilepticilor |
| articulat | epilepticul | epilepticii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică