epileptic
/e.pi'lep.tik/Definiții
- persoană bolnavă de epilepsie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epileptic | epileptici |
| genitiv-dativ | epilepticului | epilepticilor |
| vocativ | epilepticule | epilepticilor |
| articulat | epilepticul | epilepticii |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epileptic | epileptici |
| genitiv-dativ | epilepticului | epilepticilor |
| vocativ | epilepticule | epilepticilor |
| articulat | epilepticul | epilepticii |
Din franceză épileptique < latină epilepticus.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică