epicentru
/e.pi'ʧen.tru/Etimologie
Din franceză épicentre.
Definiții
- punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | epicentru | epicentre |
| genitiv-dativ | epicentrului | epicentrelor |
| vocativ | epicentrule | epicentrelor |
| articulat | epicentrul | epicentrele |