eon
/eˈon/Etimologie
Din franceză éon.
Definiții
- ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eon | eoni |
| genitiv-dativ | eonului | eonilor |
| vocativ | eonule | eonilor |
| articulat | eonul | eonii |