← înapoi la căutare

eocenul

/e.oˈʧe.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din eocen.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru eocen.

eocen

/e.oˈʧen/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză éocène.

Definiții

  1. epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativeoceneocene
genitiv-dativeocenuluieocenelor
vocativeocenuleeocenelor
articulateocenuleocenele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică