entimemă
/en.ti'me.mə/Etimologie
Din franceză enthymème < latină enthymema.
Definiții
- formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | entimemă | entimeme |
| genitiv-dativ | entimemei | entimemelor |
| vocativ | entimemă | entimemelor |
| articulat | entimema | entimemele |