enigmă
/eˈnig.mə/Etimologie
Din franceză énigme < latină aenigma.
Definiții
- lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister.
- ghicitoare, șaradă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | enigmă | enigme |
| genitiv-dativ | enigmei | enigmelor |
| vocativ | enigmă | enigmelor |
| articulat | enigma | enigmele |