enerva
/e.ner'va/Etimologie
Din franceză énerver < latină enervare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
Exemple
- Îl enervează cu insistențele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | enerva | enervau |
Sinonime: agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî