enantiomorfie
/e.nan.ti.o.morˈfi.e/Etimologie
Din franceză énantiomorphie.
Definiții
- (fiz.) proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | enantiomorfie | — |
| genitiv-dativ | enantiomorfiei | — |
| vocativ | enantiomorfie | — |
| articulat | enantiomorfia | — |