← înapoi la căutare

empiriocriticismul

/em.pi.ri.o.kri.tiˈʧis.mul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din empiriocriticism.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru empiriocriticism.

empiriocriticism

/em.pi.ri.o.kri.ti'ʧism/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din francez empiriocriticisme. Confer rusă eмпириокритицизм (jempiriokriticizm).

Definiții

  1. curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativempiriocriticism—
genitiv-dativempiriocriticismului—
vocativempiriocriticismule—
articulatempiriocriticismul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică