empiriocriticism
/em.pi.ri.o.kri.ti'ʧism/Etimologie
Din francez empiriocriticisme. Confer rusă eмпириокритицизм (jempiriokriticizm).
Definiții
- curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | empiriocriticism | — |
| genitiv-dativ | empiriocriticismului | — |
| vocativ | empiriocriticismule | — |
| articulat | empiriocriticismul | — |