empireu
/em.piˈrew/Etimologie
Din franceză empyrée, italiană empireo.
Definiții
- (în mitologia greco-romană) partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află locașul zeilor; reședința zeilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | empireu | — |
| genitiv-dativ | empireului | — |
| vocativ | empireule | — |
| articulat | empireul | — |