emonctoriu
/e.monkˈto.rju/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză émonctoire.
Definiții
- organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | emonctoriu | emonctorii |
| genitiv-dativ | emonctoriului | emonctoriilor |
| vocativ | emonctoriule | emonctoriilor |
| articulat | emonctoriul | emonctoriile |
emonctoriul
/e.monkˈto.rjul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din emonctoriu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru emonctoriu.