← înapoi la căutare

emonctoriul

/e.monkˈto.rjul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din emonctoriu.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru emonctoriu.

emonctoriu

/e.monkˈto.rju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză émonctoire.

Definiții

  1. organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativemonctoriuemonctorii
genitiv-dativemonctoriuluiemonctoriilor
vocativemonctoriuleemonctoriilor
articulatemonctoriulemonctoriile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică