eminență
/e.mi'nen.ʦə/Etimologie
Din franceză éminence < latină eminentia.
Definiții
- (urmat de un pronume posesiv) titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eminență | eminențe |
| genitiv-dativ | eminenței | eminențelor |
| vocativ | eminență | eminențelor |
| articulat | eminența | eminențele |