emițător
/e.mi.ʦə'tor/Etimologie
Din a emite + sufixul -ător (după franceză émetteur).
Definiții
- care emite; emisiv.
Din a emite + sufixul -ător (după franceză émetteur).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | emițător | emițătoare |
| genitiv-dativ | emițătorului | emițătoarelor |
| vocativ | emițătorule | emițătoarelor |
| articulat | emițătorul | emițătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică