emetic
/e'me.tik/Etimologie
Din franceză émétique < latină emeticus.
Definiții
- tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); (p.ext.) orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | emetic | — |
| genitiv-dativ | emeticului | — |
| vocativ | emeticule | — |
| articulat | emeticul | — |