embrion
/em.bri'on/Etimologie
Din franceză embryon < greacă antică ἔμβρυον (embryon, „fetus”).
Definiții
- (biol.) nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă.
- (bot.) germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație.
- (fig.) început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces.
Exemple
- Din embrionul se formează plantula.
- Embrionul al unui fenomen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | embrion | embrioni, embrioane |
| genitiv-dativ | embrionului | embrionilor, embrioanelor |
| articulat | embrionul | embrionii, embrioanele |
Sinonime: 1: (biol.) fetus, 2: (bot.) germen, (pop.) plod, 3: (fig.) germen, sâmbure