embaticară
/em.ba.ti'ka.rə/Etimologie
Din embaticar.
Definiții
- (în trecut) persoană care arenda o proprietate cu embatic; titulara dreptului de embatic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | embaticară | embaticare |
| genitiv-dativ | embaticarei | embaticarelor |
| vocativ | embaticaro | embaticarelor |
| articulat | embaticara | embaticarele |