embaticar
/em.ba.ti'kar/Etimologie
Din embatic + sufixul -ar.
Definiții
- (în trecut) persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | embaticar | embaticari |
| genitiv-dativ | embaticarului | embaticarilor |
| vocativ | embaticarule | embaticarilor |
| articulat | embaticarul | embaticarii |