verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză émanciper < latină emancipare.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera.
- (v.refl.) (despre copii și adolescenți) a-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine.
- (v.tranz.) (în trecut) a scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | emancipa | emancipau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a emancipa.
Definiții
- care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent.
- (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.
- (în unele state) scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.