emancipa

Etimologie

Din franceză émanciper < latină emancipare.

Definiții

1. (v.refl. tranz.) a (-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera.
2. (v.refl.) (despre copii și adolescenți) a-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine.
3. (v.tranz.) (în trecut) a scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major.

Declinare