← înapoi la căutare

elocvență

/e.lok'ven.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză éloquence < latină eloquentia.

Definiții

  1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător.
  2. expresivitate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativelocvență—
genitiv-dativelocvenței—
vocativelocvență—
articulatelocvența—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică