elice
/e'li.ʧe/Etimologie
Din franceză hélice < latină helix, -icis. Confer italiană elice.
Definiții
- organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc.
- linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con.
Exemple
- Elice de avion.
- Elice de vapor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elice | elice |
| genitiv-dativ | elicei | elicelor |
| articulat | elicea | elicele |