elf
/elf/Etimologie
Din franceză elfe, germană Elf.
Definiții
- (în mitologia popoarelor germanice) ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.)
- (în creațiile fantastice) oricare din rasele magice, umanoide, de obicei care păzesc pădurile și care au unele similitudini cu cei din mitologia nordică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elf | elfi |
| genitiv-dativ | elfului | elfilor |
| vocativ | elfule | elfilor |
| articulat | elful | elfii |