Etimologie

Din franceză élévateur < latină elevator, -oris. Confer germană Elevator.

Definiții

1. instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici.
2. unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare.
3. (med.) instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi.

Declinare

Sinonime: 1: lift, ascensor, 2: (tehn.) încărcător

Etimologie

Din franceză élévatoire.

Definiții

1. care ridică; care servește la ridicat.