elen
/e'len/Etimologie
Din neogreacă éλλιν (Éllin) < latină Hellenes.
Definiții
- care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc.
Din neogreacă éλλιν (Éllin) < latină Hellenes.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elen | eleni |
| genitiv-dativ | elenului | elenilor |
| vocativ | elenule | elenilor |
| articulat | elenul | elenii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică