elegie
/e.le'ʤi.e/Etimologie
Din franceză élégie < latină elegia.
Definiții
- specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; (p.ext.) plângere, jeluire.
- compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elegie | elegii |
| genitiv-dativ | elegiei | elegiilor |
| vocativ | elegie | elegiilor |
| articulat | elegia | elegiile |