eleganță
/e.le'gan.ʦə/Etimologie
Din franceză élégance < latină elegantia.
Definiții
- calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație.
- distincție în limbaj, în stil etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eleganță | — |
| genitiv-dativ | eleganței | — |
| vocativ | eleganță | — |
| articulat | eleganța | — |