elefantul
/e.leˈfan.tul/Etimologie
Din elefant.
Definiții
- forma de singular articulat pentru elefant.
elefant
/e.le'fant/Etimologie
Din franceză éléphant, care provine din latină elephantus < greacă antică ἐλέφας (eléphas), genitivul ἐλέφαντος (eléphantos). Probabil dintr-o limbă afro-asiatică, confer proto-berberă *eḷu sau egipteană 𓍋𓃀𓅱𓌟 (ȝbw) (ābu).
Definiții
- (zool.) (Elephas maximus și Loxodonta africana) numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă mobilă și cu colți foarte lungi de fildeș.
- argoupersoană cu poziție socială înaltă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elefant | elefanți |
| genitiv-dativ | elefantului | elefanților |
| vocativ | elefantule | elefanților |
| articulat | elefantul | elefanții |
Sinonime: 1: (zool.) (înv.) fil, fildeș
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică