electrotehnică
/e.lek.tro'teh.ni.kə/Etimologie
Din electrotehnic.
Definiții
- ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică.
- ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | electrotehnică | — |
| genitiv-dativ | electrotehnicii | — |
| vocativ | electrotehnică | — |
| articulat | electrotehnica | — |