electromagnet
/e.lek.tro.mag'net/Etimologie
Din germană Elektromagnet.
Definiții
- bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric.
- corp feromagnetic magnetizat temporar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | electromagnet | electromagneți |
| genitiv-dativ | electromagnetului | electromagneților |
| vocativ | electromagnetule | electromagneților |
| articulat | electromagnetul | electromagneții |