electrocutare
/eˌlek.tro.kuˈta.re/Etimologie
Din a (se) electrocuta.
Definiții
- faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | electrocutare | electrocutări |
| genitiv-dativ | electrocutării | electrocutărilor |
| vocativ | electrocutare | electrocutărilor |
| articulat | electrocutarea | electrocutările |