electrocinetică
/e.lek.tro.ʧi'ne.ti.kə/Etimologie
Din electrocinetic.
Definiții
- ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | electrocinetică | — |
| genitiv-dativ | electrocineticii | — |
| vocativ | electrocinetică | — |
| articulat | electrocinetica | — |