elector
/e.lek'tor/Etimologie
Din franceză électeur < latină elector.
Definiții
- persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
- (înv.) persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său.
- (în imperiul romano-german) principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | elector | electori |
| genitiv-dativ | electorului | electorilor |
| vocativ | electorule | electorilor |
| articulat | electorul | electorii |