egretă
/e'gre.tə/Etimologie
Din franceză aigrette, care provine din provensală veche aigreta, diminutiv al lui aigron („bâtlan, stârc”) < limba francă *haigro („bâtlan, stârc”).
Definiții
- (ornit.) (Egretta sau Ardea) gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb; pasăre care face parte din acest gen.
- (p.ext.) mănunchi de pene de egretă sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc.
- (bot.) aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | egretă | egrete |
| genitiv-dativ | egretei | egretelor |
| vocativ | egretă | egretelor |
| articulat | egreta | egretele |
Sinonime: 1: (ornit.) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan