efracție
/e'frak.ʦi.e/Etimologie
Din franceză effraction.
Definiții
- spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | efracție | efracții |
| genitiv-dativ | efracției | efracțiilor |
| vocativ | efracție | efracțiilor |
| articulat | efracția | efracțiile |