efendi
/eˈfen.di/Etimologie
Din turcă efendi.
Definiții
- (înv.) titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | efendi | — |
| genitiv-dativ | efendiului | — |
| vocativ | efendiule | — |
| articulat | efendiul | — |