efector
/e.fek'tor/Etimologie
Din franceză effecteur < latină effector.
Definiții
- (biol.; adesea adjectival) organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare.
- substanță care modifică activitatea unor enzime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | efector | efectori |
| genitiv-dativ | efectorului | efectorilor |
| vocativ | efectorule | efectorilor |
| articulat | efectorul | efectorii |